Literatura SF a fost întotdeauna cu un ochi spre viitor. Mașinile zburătoare, supercomputerele, explorarea spațială și altele au fost subiecte de interes.
Literatura de anticipație ne-a arătat cum ar putea deveni viitorul nostru, al pământenilor. Pe de-o parte un viitor umanist, bazat pe libertăți umane și beneficii ale științei, dar și un viitor sumbru, unde inegalitățile, monopolizarea tehnologiilor și catastrofele naturale schițează un scenariu distopian, post-apocaliptic.
Omnium este cumva la limită: prezintă scenariul post-apocaliptic dar speranța și instinctul de supraviețuire a Homo Sapiens, în final, cucerește toate obstacolele. Pământul este distrus de un obiect necunoscut, dar omenirea primește o a doua șansă într-o altă galaxie. Un hard SF, care tratează teme de inginerie genetică, inteligență artificială și călătorii interstelare.
Am discutat cu scriitorul și geneticianul Florin Stanciu despre carte și despre cum vede el viitorul apropiat.

Totul a început odată cu imboldul de a scrie, imbold pe care îl avusesem încă din adolescență, pierdut și regăsit mai apoi la maturitate.
E frumos să parcurgi proiecțiile imaginative ale altor autori, dar parcă pentru mine nu a fost suficient. Citind beletristică imporți de fapt în mintea ta o altă lume, ceea ce a fost interesant și frumos pentru o vreme, apoi am simțit nevoia să dezvolt propriile mele lumi.
Sute de universuri paralele se nasc și mor în momentele de reverie ale oamenilor cu imaginație vie. Unele rezistă în timp, altele nu. Apoi parcă te saturi să tot ții aceste lumi doar pentru tine și începi să te gândești cum să faci ca măcar un univers să dăinuie și să poată fi descoperit și de alții. De aceea cred că povestitul și scrisul sunt cele mai la îndemână instrumente de transfer a gândurilor sub o formă cât de cât coerentă.
Omnium a pornit de la senzația stranie pe care ți-o dă un bloc de piatră din interiorul căruia începi să auzi ceva. Restul e poveste…

SF-ul reprezintă puntea dintre știință și fantezie. Acolo unde știința se oprește, datorită limitelor impuse de propriile legi, ea poate fi extinsă la nivel imaginar. Toți oamenii de știință vizionari au gândit cel puțin o dată în termeni științifico-fantastici… pentru că SF-ul nu e altceva decât un instrument al imaginației, o proiecție a viitorului sau a unei realități alternative.

Am mai multe cărți preferate, fiecare pentru ceva anume. Dacă e să aleg una cea mai și cea mai (preferată și marcantă), aș merge pe Împăratul-zeu al Dunei din seria Dune de Frank Herbert.

Mai bun decât Rajaniemi, pe Goodreads. Te interesează, bucură astfel de comparații? Sau fiecare scriitor este important?

Literatura se bazează pe foarte mult subiectivism. Așa o fi pentru unul sau mai mulți cititori. Eu unul nu cred că sunt mai bun ca Rajaniemi. Dintr-o perspectivă pur mercantilă cartea mea nu a depășit granițele României, pe când ale lui Rajaniemi sunt mai peste tot. Deci cine e mai bun?

Aș zice mai degrabă că fiecare scriitor este unic. Textele sale reflectă experiența sa de viață, care este de altfel unică.

Pe Goodreads sau prin alte locuri mă bucură părerile sincere venite de la oameni pe care nu-i cunosc. Ce am observat eu din feedback-ul primit de la cititori este faptul că sunt puțin cei cărora le-a plăcut Omnium așa și așa… extremele domină, ori iubesc Omnium ori îl urăsc.

În roman, Axxe se descoperă pe sine, umanitatea la fel. Tu ai pățit asta scriind cartea?

Într-adevăr scrierea primei cărți de beletristică a avut și un asemenea efect. Când te apuci de un roman trebuie să-ți auto-educi mintea în așa fel încât să facă față suișurilor și coborâșurilor în materie de optimism, pesimism și nu în ultimul rând pragmatism. Nu e suficient să ai o idee bună dacă nu o materializezi cumva, iar apoi când ajungi să o materializezi, după multiple constrângeri și restrângeri, descoperi cât de diferit e totul față de momentul celui dintâi gând. Dacă ar fi fost după mine Omnium, nu ar fi fost finalizat nici până azi, la mai mult de un an de la publicarea sa.

Cum arată o zi din viața autorului Florin Stanciu? Ai tabieturi de scris?

Monotonă. Mă împart între muncă și un proiect special pe nume Cezar, la a cărei variantă draft am lucrat vreo 9 luni (bine… mai mult mama lui decât eu). Acum „mă chinui” cu varianta finală, care estimez că va dura cel puțin 18 ani, dacă nu toată viață.

Tabieturi de scris nu am, pentru că nu îmi permite timpul. Mi-aș dori să pot scrie dimineața când îmi beau cafeaua.

Ai scris și sub pseudonimul Irving T. Creve. Are acesta o semnificație anume?

ITC este unul dintre personajele lui Stanislaw Lem din nuvela SF-filozofică GOLEM XIV. Această nuvelă m-a făcut să revin la literatura SF după o pauză considerabilă. Este incredibil cum o poveste scrisă în anii ’80 este mai actuală în zilele noastre, decât a fost la vremea ai, în contextul dezvoltării inteligenței artificiale.

Am preferat anonimatul, deoarece nu știam cum vor reacționa oamenii după ce-mi vor citi rândurile. În plus, cu un nume occidental precum ITC scăpam și de preconcepția unor cititori de pe la noi, care consideră că autorii români sunt mai slabi decât cei străini.

Cum vezi viitorul? În 10-20 ani?

În 10-20 de ani?… În varianta pesimistă vom continua să nu dăm importanță impactului pe care îl avem asupra mediului și atunci lucrurile vor merge din ce în ce mai prost. În varianta optimistă ne va veni mintea la cap și vom lua niște măsuri, care oricum nu vor avea cine știe ce efecte. Selecția naturală își va intra în rol, iar după o vreme vom înflori din nou.

Pe termen mai lung viitorul va arăta că în romanul lui Richard K. Morgan – Carbon modificat. Cine va avea bani va avea acces la tehnologie iar tehnologia va aduce nemurirea.

De ce ai ales genetica?

Mi se trage de la mutanți -> mutație -> genă -> genetică. Mutanții se regăseau în literatura, animația și în filmele pe care le consumam. Curiozitatea m-a făcut să caut să înțeleg ce e aia o mutație și uite așa am ajuns să învăț despre genetică. În școala generală mi se părea fascinantă ideea de manipulare/modelare a viului. Iar viul era cel mai complex lucru la care eu aveam acces. În acest context genetica mi-a oferit răspunsurile de care aveam nevoie.

Au fost de ajutor și cărțile lui Constantin Maximilian, dintre care una cu titlul sugestiv „Un genetician privește lumea”. Maximilan a fost un medic genetician cu o contribuție însemnată asupra bioeticii din România. În cărțile sale vorbea adesea despre impactul geneticii asupra societății, consecințele pe termen lung ale ingineriei genetice, boli genetice stranii, eugenie, s.a.m.d… pe scurt, mi-a insuflat următoarea idee: „cunoașterea înseamnă putere”.

Cum se împacă profesia ta cu literatura SF?

Se împacă și nu prea. Ambele concurează pentru timpul și atenția mea. Încerc cumva să găsesc un echilibru. Uneori îmi iese, alteori nu.

Planuri de viitor în materie de scris?

Rămân fidel romanului. Când scriu îmi place să mă întind și mă simt confortabil când o pot face pe mai multe pagini. Am un proiect la care lucrez din când în când. L-am început imediat după terminarea lui Omnium. Nu are legătură cu acesta, deși în acest nou roman voi încerca să pun în practică mai bine și oarecum altfel, ceea ce am învățat scriind Omnium. Va fi tot un hard-SF cu influențe de space-opera, IA, xeno-biologie… Va fi modul în care îmi imaginez eu o lume extraterestră.

Ce cărți de SF ai recomanda unui tânăr care vrea sa descopere literatura?

I-aș recomanda să înceapă cu ceva soft precum Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, apoi să treacă la ceva mediu precum Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke și în final, de ce nu, la ceva hard precum Hoțul Cuantic de Hannu Rajaniemi (dacă e atras de tehnologie) sau Orașul Ambasadei de China Miéville (dacă e atras de limbaj și comunicare).

Spune-ne câteva cuvinte despre platforma http://dionis.info/?

Pe dionis.info mi-am testat „mușchii” în materie de programare python/django. La bază e o idee interesantă – un agregator de cărți publicate în România evaluate cu un punct în plus sau unul în minus, ca o alternativă la sistemul de vot cu cinci stele. Atunci când am creat acest website credeam că sunt și alții ca mine – cititori, scriitori sau editori care doresc să promoveze cărțile publicate la noi și totodată să afle care sunt cărțile populare, după un algoritm mai simplu de tip „mi-a plăcut”, „nu mi-a plăcut” sau „nu știu de ea”. M-am înșelat, internetul este acum furat de giganții rețelelor de socializare. Sunt puțini cei care mai doresc să-și rupă din timp pentru website-uri de nișă precum dionis.info.

Vrei să te întreb ceva anume si nu am făcut-o?

Desigur. Care este răspunsul la întrebarea supremă a vieții, a universului și a tot restul? 

42

Florin Stanciu este un genetician și autor. El a debutat în 2013 cu proză scurtă în cea de-a șaptea ediție a revistei Nautilus sci-fi online (cu povestea “Trophonius Personal Genomics”) și pe hârtie, un an mai târziu, în Almanahul de anticipare 2015 (cu povestea “Live gloanțe “). Florin Stanciu a publicat, de asemenea, povestiri, recenzii de carte și articole în Fantastica, SF Gazzete și Fictiuni.ro și a apărut cu povestea “Fedya” în volumul colectiv Exit. Povestiri dincolo. Alte detalii despre activitatea sa de publicare pot fi gasite pe blogul personal – florinstanciu.ro

O versiune prescurtată a interviului a apărut în revista Today Software.

Aici poți citi interviul cu Adrian Mihălțianu despre seria Terra XXI, publicat la editura Nemira.