“Ce carte, cărți de SF recomanzi pentru cineva care vrea să descopere lumea cărților SF?”

Aceasta a fost întrebarea adresată câtorva scriitori români care, am putea spune, formează noul val de scriitori.

Ah, ce întrebare generoasă! Aș putea să scriu un eseu pe tema asta, însă hai să încerc să fiu sintetic. Fiindcă nu ai specificat o anumită perioadă, aș începe cu marii scriitori care au definit conceptul. Jules Verne, desigur. Orice carte de-a lui HG Wells este o alegere bună (și șocant, pentru un cititor neavizat, să descopere cât de ambițios gândea Wells la sfârșitul secolului 19). „Fundația” și ciclul roboților, ale lui Asimov, sunt cărți fundamentale pentru gen, tot așa cum este „Dune”, a lui Herbert, și, din nou, poți alege oricare din cărțile lui Arthur C Clarke (din paginile cărora s-au întrupat o mulțime de concepte și invenții care în ziua de azi ne fac viața mai ușoară). Robert Heinlein și Harlan Ellison au fost și ei extrem de importanți pentru genul SF, iar „Lumea Inelară” a lui Larry Niven e o carte fascinantă. „Seniorii războiului”, a lui Gerard Klein. Desigur, cititorul de azi rezonează mai bine cu cyberpunk-ul lui Philip K Dick („Omul din castelul înalt”) și William Gibson („Neuromantul”), și care continuă în ziua de azi cu Richard Morgan (seria „Altered Carbon”, despre care nu știu dacă a fost tradusă încă în românește). Dacă e vorba despre explorarea și colonizarea spațiului cosmic, nimeni nu depășește fantastica imaginație – senzațional argumentată inginerește – a lui Kim Stanley Robinson, cu a lui trilogie „Marte”, deși „Marțianul”, a lui Andy Weir și seria „The Expanse”, a lui James Corey, au și ele destule merite. SF românesc? Pentru mine, „Doando”, o carte mai veche a lui Romulus Bărbulescu și George Anania, este numărul unu în science-fictionul românesc, însă aș mai pomeni seria „Abația”, a lui Dan Doboș. Poate și alte cărți ale lui Horia Aramă, Sebastian A Corn și Mihail Grămescu.

Din punctul meu de vedere, dacă vrei să pricepi SF-ul, trebuie să începi cu clasicii (Asimov – seria Fundația, Arhur C. Clarke – Odiseea Spațială, Rendez-vous cu Rama etc.), apoi să treci prin trilogia Marte a lui Kim Stanley Robinson și să nu ratezi nici opera lui Philip K. Dick. Venind mai aproape de zilele noastre, seria The Expanse scrisă sub pseudonimul James S.A. Corey de doi autori americani.

Dar aș menționa câteva cărți foarte bune și foarte actuale în limba română: Abația, de Dan Doboș, Împăratul Ghețurilor și seria Stelarium, de Ana Maria Negrilă, Omnium al lui Florin Stanciu sau, de ce nu, cărțile lui Alexandru Lamba (Sub Steaua Infraroșie, Arhitecții Speranței). Sunt foarte mulți autori români de SF care scriu minunat, poate chiar mai bine decât cei străini.

În general, cu cât încerci să citești mai mult SF, cu atât mai bine.

I-aș recomanda să înceapă cu ceva soft precum Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, apoi să treacă la ceva mediu precum Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke și în final, de ce nu, la ceva hard precum Hoțul Cuantic de Hannu Rajaniemi (dacă e atras de tehnologie) sau Orașul Ambasadei de China Miéville (dacă e atras de limbaj și comunicare).

Photo by NASA on Unsplash